Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: in ochii copilului care inca sunt (am fost). (Paler)
Nu stiu ce intelegeti voi, aia de incepeti dupa "eu", prin "stare de bine", dar pana aflu, daca aflu, o sa fac eu o incercare: starea de bine inseamna siguranta, deconectare de la every day shit, relaxare, incredere, cand partea mea inchisa intr-o sfera este, in sfarsit, in stare sa comunice cu o alta parte a mea, din stanga, ceva mai jos de umar. Ca sa nu ajung chiar la illo tempore cand ma jucam in tarana, o perioada foarte faina de altfel, din care am amintiri putine dar foarte puternice si vii, m-am simtit bine cand am fost la:
- "Hipioti si bolsevici" (Vrei sa-l faci pe Dumnezeu sa rada? Spune-i de planurile tale)
- la Yann Tiersen
- la festivalul de scurtmetraje (Section 44 kicks ass)
- cand am fost la Obligo ("Numai lunea", de la 21.00, in Mojo - Mr. Mojo Risin'?)
- cand, dupa Obligo, am pornit in cautarea portofelului pierdut :))
- si cand ma duc sa o iau pe Lola de la tea house
De obicei, ma simt bine cand "pierd" vreme, cand ies, cand stau de vorba cu oameni asemeni mie, cand nu trebuie sa fac uz de prea multe cuvinte ca sa fiu inteleasa, cand nici nu apuc sa termin propozitia interogativa, ca primesc raspuns..
Cam asa m-am simtit miercuri, vorbind cu o parte din echipa care se afla in spatele "Pilula zero". Prima impresie...;)) O sa revin cu ceva mai elaborat imediat ce fac rost de macar 60 de minute libere. Promise. Cross my heart and hope to die...
p.s.: un banc dracut: Elena Ceausescu ii spune, intr-o zi, marelui carmaci: "Maiestate". Ceausescu, incurcat, ii zice: "Ei, lasa, Leano, nici chiar asa..." Savanta ii raspunde: "Am vrut sa intreb daca 'mai e state' pe care nu le-am vizitat" =)) =))
Pentru că nu mai răbdăm jocurile lor de culise.
Pentru că ni s-a luat de moguli.
Pentru că în democraţie hotărăsc cei mulţi.
Şi suntem mulţi. Şi ştim ce vrem!
Îl vrem pe Băse din nou Preşedinte!
Pentru că vrea schimbarea reală: schimbarea sistemului. Aşa schimbăm România!
Să ne ridicăm cu mic cu mare pentru Băse!
Care are filme, cu filme! Care nu, cu poze şi mesaje!
Hai să luptăm, căci am tăcut prea mult,
lăsându-i pe alţii să-l atace zilnic cu minciuni şi intoxicări.
Fie că eşti vâlcean, clujean sau dobrogean. Motociclist, alpinist sau blogger. Contabil, coafeză sau IT-ist. Fă-ţi grupul tău şi adună cât mai mulţi prieteni sau intră în grupul celor ca tine.
Hai să fim ROMÂNI PENTRU BĂSESCU!
Acesta este un mesaj publicitar, trimis abonatilor eJobs.ro care accepta astfel de comunicari. Pastrarea confidentialitatii informatiilor despre utilizatorii nostri este foarte importanta pentru noi. eJobs nu va vinde, inchiria sau oferi sub nici o forma adresa dumneavoastra de e-mail sau orice alta informatie cu caracter personal. Mai multe detalii despre politica noastra de confidentialitate puteti gasi aici".
Problema ar fi ca EU NU ACCEPT si nu am bifat nicaieri ca as accepta.
Cine? Pilula Zero, primul proiect de CSR de anvergura din Romania, lanseaza campania “Cultura in lanturi”. Mai exact, Pilula Zero este prietenul care nu te critica, nu iti creaza o imagine falsa despre tine, este prietenul care iti este aproape si crede in tine.
Pilula Zero a pornit de la ideea om pentru oameni. Intr-o societate care vrea sa se dezvolte, tinerele generatii sunt baza. Tinerii sunt viitorul, iar viitorul are nevoie de ei. Nu trebuie lasati in urma, nu trebuie lasati sa se dezvolte intr-un mod haotic. Dorinta lor de a creste, de a se dezvolta, capacitatea de a invata, sursele de informare devin propriile arme, care se intorc impotriva lor.
Ce?Prin campania “Cultura in lanturi”, "copil" al FREE si SC Hint Advertising SRL, in parteneriat cu Primaria Bucuresti si ArCuB, se doreste readucerea in prim-plan a culturii si interesului pentru cultura in randul tinerilor, dar si a importantei si necesitatii culturii in dezvoltarea personala a tinerilor.
Cum? Campania sustine partea de dezvoltare personala, informare si orientare profesionala a Programului “Pilula Zero”, ai carui beneficiari sunt tinerii cu varste cuprinse intre 14 ani si 25 de ani.
Cand? Evenimentul va avea loc miercuri, 18 noiembrie, incepand cu orele 17.00, la Rin Grand Hotel.
De ce? Obiectivele campaniei sunt relansarea culturii in mediul liceal, restabilirea unui traseu al culturii prin natura necesitatii sale ca expresie a dezvoltarii umane si dezvoltarea personala prin cultura si arta, dar si informarea, educarea si, nu in ultimul rand, printr-un apel la constiinta colectiva.
"Cultura in lanturi" are ca punct de pornire formarea unui portal menit sa reuneasca o serie de informatii in ceea ce priveste atat dezvoltarea personala, cat si cea profesionala intr-un mod prietenos, care promoveaza calitatea si nu cantitatea. Prin dezvoltarea unei aplicatii online de discutii si prin selectarea unor informatii minime exacte de la utilizator, pilula va avea rezultate eficiente si utile, atat in mediile educational si personal, cat si in cel profesional.
In ce fel?Prima faza a campaniei se va desfasura in liceele din Bucuresti, unde tineri costumati asemenea unui anumit scriitor, pe care il vor reprezenta, ii vor recita cateva fragmente din opere. Fiecare artist va fi legat cu un lant gros si va avea langa el o “condica de reclamatii”, in care cei ce asista vor putea sa scrie impresii si idei legate de acest tip de activitate.
... si Section 44, daca tot m-am semnat in condica festivalului international de scurtmetraj Betting on Shorts – More than a Eurovision of Short Film, de ieri, de la The Ark.Section 44, alaturi de Windows Vista: Predator Edition si de Memotekið sunt singurele care meritau locul I. Of course, the concept makes the difference. N-a fost rau nici Topeka: bang, bang :)).
through the thin haze of smoke from still burning cigars. through the empty vodka bottles and beer buckets lying on the dirty floor. through the address book full of all kind of phone numbers, so many phone numbers and no one to call at 3 a.m.when you just can not stand the deathly still morning. another smoke, another bult of alcohol spilled with salty tears. it's after party when everybody's gone.
Sa respir, sa oftez, sa pasesc si sa impart priviri. De miliarde. Sa-mi bata inima si sa izbucnesc in hohote de ras si de plans. De cateva milioane. Sa ma imbat si sa injur. De ordinul miilor. De cateva sute sa incep si de cateva zeci sa termin. Macar de cateva ori sa simt ca traiesc.
Vezi, tu, baby, as vrea sa raman pierduta prin camasa ta verde si sa nu ma mai intorc niciodata la mine... Dar, daca fac asta, cine o sa respire de miliarde de ori, la fel de sacadat si de repede ca mine, cine o sa mai reuseasca performanta sa ofteze de cateva ori pe minut, cum fac eu, cine o sa paseasca prin toate baltile in care soarele s-a apucat de pictat in petrol, cu senile ca ale mele pe post de cizme?
Inima cui o sa se creada in fiecare zi la maraton, ca a mea, cine o sa zambeasca si cine o sa trezeasca gropita din obrazul meu stang, cine o sa izbucneasca in hohote de ras la fel de isterice si chitaite ca ale mele, cine o sa se tina de burta la filme de groaza, asa cum ma tin eu?
Cine o sa se imbete pe treptele de la TNB si o sa vrea sa adoarma in bratele adanci ale iubitei mele mari, cine o sa injure viata si ca s-a nascut cu acelasi patos ca mine, cine o sa-si mai inece amarul in bunul si batranul meu prieten "Adios, motherfucker"?
Cine o sa faca toate astea exact ca mine, in locul meu? Nimeni, baby. Doar eu...
Fericirea, baby, un amarat de cuvant caruia i s-au dat, gratuit, puteri pe care vesnic n-o sa poata sa le controleze, e doar inca un "trebuie". Musai sa vina si, in acelasi fel, sa plece. In ciuda filosofiei, cunoaste cateva exceptii, printre care tu si eu.
Nu vine nici la mine si nici la tine, iar de plecat nu pleaca nici de la tine si nici de la mine ca nu are de unde. De ce? Pentru ca fericirea nu-i nici pentru mine si nici pentru tine. Eu, tu, tu, eu. "Eu" si "tu" nu au fost si nici nu vor fi vreodata "noi". Cel putin, nu in structura asta moleculara. Poate altfel sta treaba la barbut...
Baby, pana la urma trebuie sa iau bisturiul si sa tai draperia de iluzii ce acopera realitatea: ai fost o slabiciune ciudata a unui copil. De ce slabiciune si de ce ciudata? Pentru ca i-a luat ceva vreme pana sa-si dea seama ca e patologica, ca multele kilograme de indiferenta si prietenia dezinteresata erau de fatada.
Pentru prima data, a primit ce a vrut, cand a vrut, de la omul caruia i-a cerut. Cand a ramas singur cu jucaria, i s-a parut mai faina decat ar fi banuit vreodata, decat a visat in cei trei ani de cand s-a lovit, intamplator, de ea. (Evident, urmeaza un "dar"). Daaar si-a dat seama ca nu prea i se potriveste.
Concluzia, din pacate, nu schimba cu nimic datele problemei: inca, la fel de mult. Chiar daca inca, chiar daca la fel de mult, concluzia are, totusi, un rol important: demonstreaza ca nu trebuie neaparat sa obtii ceea ce vrei, cand vrei. Baby, in drumul catre tine m-am facut una cu asfaltul lichefiat sub tocurile cui ale unor pseudosentimente si mi-am mentinut, de bunavoie si nesilita de nimeni, pasiunea pentru drumul atat de facil al autodistrugerii. De atatea ori, degeaba sau pentru un rezultat prea slab ca sa-l simt.
In timpul razboiului dus pe doua fronturi, cu mine si cu tine, m-am ales cu bucati lipsa, cu unele in plus, cu functii vitale inversate si cu noi obiceiuri. Daca nu demult imi era imposibil sa fiu capabila de ignoranta, acum am atat de multa incat doza pe care o transpir zilnic ar ajunge si altora, ba ar mai si ramane. Daca pana nu demult ziua de maine era insemnata cu o speranta, cu o iluzie, cu o emotie, cu un obiectiv sau cu un plan, acum e doar inca una in minus.
Daca pana nu demult as fi permutat orice, oricum, oricand numai sa ajung intr-un anumit punct, acum nu mai vad rostul unei batalii cu un singur luptator. Tu lipsesti intotdeauna din filmul asta, apari doar pe timp de pace.
Ironia sortii e ca toate astea s-au intamplat pe drum, pe un drum spre nimic: tu nu te-ai dovedit a fi un panaceu, nici un substitut, nici macar un pansament. Am ramas ca un Ismail cu fular, esarfa si jambiere, dar fara papuci. Si fara un umar cu imprumut taman cand frigu' ameninta de dupa noiembrie.
Baby, desi inca, desi la fel de mult, nu m-as gandi de doua ori inainte sa te vand oricui m-ar minti c-o sa-mi aduca inapoi partile alea pierdute, franturile alea aparent insignificante, dar fara de care eu nici macar nu exist. De trait nici nu poate fi vorba. Chiar as fi vrut sa fii... Dar, baby, ce sa fac daca nu esti?
Nu ma pot dezintegra la nesfarsit pe drumul tau cand un drum doar al meu ma asteapta. Sa-i bag in seama toata baltile, sa-l inund cu zambete, sa-i fac cunostinta cu impulsivitatea si sa-mi scot visele la plimbare, apoi sa-l botez din nou cu lacrimi. Fiecare pas, gresit sau stramb, pe aratura sau impiedicat, este inca unul pe drumul meu, singurul pe care pot sa sper ca, intr-o zi, o sa ma reintalnesc, cu "traiesc".
yesterday: Tomorrow, baby. I will love you tomorrow... If you are still around, of course! Actually, let me put it another way: always tomorrow. What can you offer me in the way of proof that ....? Maybe a payroll word would have saved a bunch of thoughts. I will try to spell out the argument and you can say where you think I go wrong or if you are the one who forgot the name of this movie.
today: Baby, I would have gladly smashed your head in this one... But, apparently, I just can not look into your eyes and forever turn off their light. I just can not pretend my own eyes do not swim in their own swimming pool when... You know when. Oh, you know it too well.
Cold and fever usually taste like tears, like sneezing escorted by dozens of wicks and drops of saliva, of napkins stuck onto my lips. But this cold is so stubborn: it persists in being tasteless. This cold feels like no other cold before: no wicks, no lost drops, no fever and no chicken soup taste.
Baby, this cold comes from deep, but extremely deep down inside. It took control over my body in a very weird way: firstly, it felt "fluffy"... But now it's like a poison which makes me dizzy and then it clots the blood running on its way to your heart.
Baby, this is the first cold I catch that doesn't taste like chicken soup. No chicken soup taste and... no you...
Ca sa nu ajung chiar la illo tempore cand ma jucam in tarana, o perioada foarte faina de altfel, din care am amintiri putine dar foarte puternice si vii, m-am simtit bine cand am fost la:
Posts
